Boli de sange - Leucemia limfatica cronica

Leucemia limfatica cronica este o boala a tesutului limfatic, caracterizata prin acumularea de limfocite mici, incompetente imunologic, adenopatii bilaterale si simetrice si splenomegalie. Apar de obicei dupa 50 de ani si este de doua ori mai frecventa la barbati decāt la femei, fiindu-i specifica proliferarea excesiva a limfocitelor mici, areactive, care invadeaza toate regiunile disponibile. Astfel, apar cele doua manifestari principale: infiltrarea organelor (adenopatii, splenomegalie, insuficienta medulara etc.) si tulburari imunologice.

Simptome
Debutul este lent, insidios. Atrage atentia asupra bolii fie afectarea starii generale, cu astenie, anorexie si pierdere īn greutate, fie prezenta adenopatiilor. Adenopatiile - de obicei superficiale - reprezinta semnul cel mai frecvent al bolii. Ganglionii cervicali, axilari si inghinali - prinsi īn ordinea mentionata - sunt mobili, moi, nedurerosi. Adenopatiile profunde, mediastinale si mezenterice, produc rare fenomene de compresiune. Splenomegalia poate fi moderata sau enorma (infarcte splenice, hemoragii, perisplenite), caz īn care se īnsoteste de hipersplenism. Hepatomegalia moderata (uneori cu icter si ascita), infiltrarea glandelor salivare si lacrimale (sindrom Mickulicz), a pielii (eritrodermie generalizata - cu aspect de "om rosu") si hipertrofia amigdalelor sunt semne constante. Prin īnlocuirea celulelor hematopoietice din maduva de catre celulele leuce-mice apare insuficienta medulara, cu anemie, trombopenie si neutropenie.

Examenul sāngelui arata 100 000 - 200 000/mm3 leucocite, cu predominanta limfocitelor (80 - 90%), anemie, trombopenie si neutropenie. Mielograma confirma diagnosticul. Limfocitele mici sunt nefunctionale, nu produc anticorpi (imunoglobuline), fiind incompetente imunologic. Aceasta explica si cresterea susceptibilitatii la infectii.

Evolutie
Evolutia este lent-pro-gresiva. Remisiunile terapeutice sunt frecvente. Exista forme de boala agresive (supravietuiri de 2 - 3 ani) si forme neagresive (supravietuiri de 10 - 20 de ani). Cauzele cele mai frecvente de deces sunt anemia hemolitica autoimuna, infectii si casexia.

Tratament
Bolnavii asimptomatici nu fac tratament. Cānd apare insuficienta medulara se īncepe tratamentul cu Prednison si se continua cu Clorambucil (Leukeran, Cloraminofen) si mai rar cu Endoxan. Splenomegalia tumorala, adenopatiile dureroase si unele infiltratii localizate beneficiaza de radioterapie. Deficitul imunologic se trateaza cu g-globuline si antibiotice.