Boli genitale - Limfogranulomatoza inghinala (boala Nicolas-Favre)

Limfogranulomatoza inghinala este o boala veneriana contagioasa, de natura virotica, caracterizata printr-o adenopatie inghinala subacuta.

Etiologie
Limfogranulomatoza inghinala subacuta este o afectiune virotica. Virusul care reprezinta agentul patogen al bolii este un virus filtrabil, pe care uscaciunea si temperatura sub 0 grade il distruge. Acest virus se poate evidentia uneori in tesutul ganglionar prin coloratia Giemsa, sub forma unor corpusculi elementari descrisi de Miagawa.

Simptome
Dupa o perioada de 10-30 de zile de la contactul infectant isi face aparitia in santul balano-preputial la barbat sau pliurile vulvo-vaginale la femeie, o leziune denumita microsancrul limfogranulomatos, ce reprezinta poarta de intrare a virusului. Acesta se manifesta obisnuit ca o erozicu totul superficiala, nedureroasa, cat o gamalie de ac sau un bob de mei, neregulat rotunda, de o coloratie rosu-deschis, cu baza moale si suprafata neteda. Leziunea se aseamana cu herpesul, de care se deosebeste insa prin lipsa de policiclism a marginilor.

Durata microsancrului este scurta, ea vindecandu-se fara urma in decurs de cateva zile. Datorita caracterelor sale de a fi indolora, de dimensiuni mici si durata scurta, aceasta leziune trece de cele mai multe ori neobservata de bolnav. In majoritatea cazurilor, microsancrul limfogranulomatos este unic, mai rar se intalnesc sancre multiple.

Adenopatia limfogranulomatoasa
Dupa 3-15 zile de la ivirea sancrului limfogranulomatos urmeaza o adenita inghinala, interesand ganglionii suprerointerni, ca urmare a propagarii virusului pe cale limfatica. La inceput este prins unul sau doi ganglioni care se maresc de volum, luand aspectul unor nodozitati cat o aluna sau nuca. Ganglionii hipertrofiati sunt duri, mobili pe planurile superficiale si profunde, cu tegumentul ce-i acopera de aspect normal. Cu timpul, se prind in mod succesiv si alti ganglioni, apare un proces inflamator de periadenita prin propagarea virusului la tesutul interganglionar, in felul acesta luand nastere un placard reliefat, uni- sau bilateral, cu suprafata neregulata, moderat dureros, aderent de planurile profunde si de piele, care ia o coloratie rosie.

Fazei de induratie ii urmeaza faza de supuratie ganglionara, care este totdeauna circumscrisa si in focare distincte. Palparea da o senzatie de fluctuenta, degetul patrunzand ca intr-o cavitate circumscrisa de o induratie periferica. Focarul de ramolisment sfarseste prin a se fistuliza, prin micul orificiu fistulos scurgandu-se la exterior un puroi, la inceput galben vascos, apoi seros si filant. Alaturi de prima fistula se formeaza si altele, care nu comunica intre ele, fiecare punct ramolit avand fistula sa proprie. Cu timpul, regiunea cutaneo-ganglionara este ciuruita de numeroase orificii fistuloase totul semanand cu o stropitoare.

In afara de ganglionii inghinali, procesul morbid afecteaza aproape in mod constant si ganglionii iliaci, care pot atinge volumul unui ou. Aceasta adenopatie iliaca nu supureaza decat exceptional, ganglionii ramanand obisnui in stadiul de cruditate.

Starea generala a bolnavilor este mai mult sau mai putin alterata, ei putand prezenta anorexie, curbatura, artralgii si uneori febra insotita de frisoane. Evolutia afectiunii este lenta, luni de zile, in care timp apar noi focare de supuratie ganglionara, uneori cu fistule migratorii la distanta.

Diagnostic diferential
Diagnosticul diferential al limfogranulomatozei inghinale se face cu diverse adenopatii ale regiunii inghinale. Diagnosticul diferential cu adenopatia sifilitica se impune mai ales la inceput, cand ganglionii sunt mai mult sau mai putin duri si indolori. Insa prezenta sancrului sifilitic, constatarea treponemelor in serozitatea leziunii, ca si caracterul lor de a fi complet nedurerosi, deosebesc ganglionii din sifilisul primar de cei din limfogranulomatoza.

Tratament
Tratamentul limfogranulomatozei se face cu: Tetraciclina, Doxiciclina, Eritromicina, Chinolonele, Sulfamidele.