Boli osteoarticulare - Spondilita ankilopoetica (boala Marie-Strumpell)

Spondilita anchilozanta (spondilita anchilopoietica, pelvispondilita) este o boala cronica si progresiva care intereseaza în principal articulatiile sacroiliace si articulatiile coloanei vertebrale, cu evolutie spre anchiloza vertebrala. Boala a fost descrisa de Pierre-Marie (1899) si Striimpell (1897) si de Bechterew în 1892, fiecare prezentând formele clinice deosebite care le poarta numele. Se întâlnesc îndeosebi la barbati (90%), tineri (20 - 40 de ani).

Etiopatogenie
cauza este necunoscuta. S-au incriminat infectiile streptococice, tuberculoase, gonococice, enterice. este posibila si predispozitia genetica. Recent se discuta rolul fosfatazelor acide prostatice cu rol în mobilizarea calciului osos. Exista relatii cu traumatismele, psoriazisul, enterita regionala etc.

Anatomie patologica
Leziunea initiala apare la nivelul articulatiilor sacroiliace, sub forma unei artrite sacro-iliace, de obicei unilaterala, iar mai târziu bilaterala. Spatiul articular dispare printr-un proces de condensare articulara, si nu de osteoporoza.

Simptome
Criteriile de debut sunt:
1) durere lombara inferioara si redoare, datând de peste luni, necalmata de repaus;
2) durere si redoare toracica;
3) limitarea miscarilor coloanei vertebrale;
4) limitarea expansiunii toracice;
5) irita;
6) modificari radiologice caracteristice sacro-iliace.

Pentru diagnostic, sunt necesare 4 din cele 5 criterii clinice, sau criteriul 6, plus oricare altul.

In faza de debut, sunt prezente durerile lombo-sacrate sau fesiere surde, necalmate de repaus, care persista si noaptea, cu exacerbari matinale. Redoarea (întepenirea) însoteste durerea. Aceste semne pot fi însotite de opresiune respiratorie, monoartrita genunchiului si gleznei sau talalgie simetrica, uneori limitarea discreta a flexiei lombare. V.S.H. crescuta, subfebrilitate, semne radiologice de sacroileita (pierderea conturului articular, pseu-dolargire articulara). Caracteristica este tendinta bolnavilor de a nu abandona activitatea. In faza de stare durerea poate disparea sau persista. Apar frecvent dureri cu caracter sciatalgic,crural, intercostal. Persistenta lor arata evolutia procesului inflamator. Opresiunea respiratorie dispare. Bolnavul poate prezenta cifoza, stergerea lordozei lombare (spate drept), contractara musculara reflexa. Mobilitatea coloanei vertebrale este diminuata, fenomen evidentiat de miscarea urmatorilor indici; distanta degete-sol, occiput-perete (bolnavul stând cu spatele la perete), barbie-stern si semnul Schober, care consta în scaderea alungirii normale la flexiune a coloanei toraco-lombare, fixând doua repere.