Boli renale - Sindromul nefrotic

Sindromul nefrotic este un aspect clinico-functional, care apare in unele boli renale sau generale si se caracterizeaza clinic prin edeme mari, uneori generalizate, proteinurie variabila ca intensitate, hipoproteinemie sub 60 g/l, hipo-serinemie, hiperlipemie, hipercolesterolemie, iar anatomopatologic, prin leziuni degenerative ale membranei bazale glomerulare.

Etiologie
Din punct de vedere etiologic, se deosebesc: sindroame nefroticepri­mitive (2/3 din cazuri), in care cauza primara este necunoscuta (aici este cuprinsa si nefroza lipoidica), si sindroame nefrotice secundare, in care se recunoaste o etiologie precisa: diabetul, amiloidoza, lupusul eritematos diseminat, nefropatia gravidica, glomerulonefrita si diferite leziuni renale de natura infectioasa, toxica, alergica. Unii autori disting, dupa simptomatologie, un sindrom nefrotic pur, caracterizat prin edeme, proteinurie, hipoproteinemie si hiperlipidemie, si un sindrom nefrotic impur, care pe langa Simptomele mentionate, prezinta hematurie, hipertensiune arteriala, hiperazotemie. Acest tip corespunde, in mare parte, formelor secundare.

Patogenie
Alterarea membranei bazale glomerulare duce la permeabilitate cres­cuta pentru proteine. Consecinta proteinuriei este scaderea proteinelor plasmatice - hipoproteinemie - care, prin scaderea presiunii oncotice, produce edemul. Prin agravarea alterarilor glomerulare care apar in formele secundare (impure), se dezvolta progresiv semnele insuficientei renale.

Simptome
Simptomatologia sindromului nefrotic primitiv (pur) in perioada evolutiva se bazeaza pe:
Semne clinice: edemul - major, dar nu obligatoriu - este alb, moale si nedureros, localizat in regiunile declive si la fata. Uneori, este insotit de revarsate seroase (pleurale, peritoneale, pericardice) sau viscerale.

Semne urinare: oligurie pronuntata (sub 500 ml/zi), proteinurie de 5 - 10 g/zi (unepri 20 - 50 g), cu predominanta serinelor si lipidurie. Densitatea este de 1 030 - 1 040, cat timp functia renala este normala. Urinele sunt spumoase, inchise la culoare, uneori lactescente. In sediment se gasesc cilindri hialini, granulosi si corpi birefringenti. Absenta hematuriei indica neseveritatea leziunii; leucocituria si bacteriuria arata suprainfectie urinara.

Evolutie si prognostic
Evolutia si prognosticul depind de afectiunea cauzala: favorabile in formele primitive si severe in celelalte.

Complicatii
Complicatiile cele mai frecvente sunt accidentele infectioase (mai rare de la introducerea antibioticelor), trombozele venoase, uremia, tulburarile electrolitice.

Tratament profilactiv
Tratamentul profilactic este relativ limitat, deoarece nu se cunoaste in toate ca­zurile etiologia sindromului nefrotic. Este obligatoriu, totusi, tratamentul corect al infectiilor acute si cronice, mai cu seama al infectiilor de focar, cu suprimarea factorilor toxici (mercur, aur, arsen), agenti care pot provoca uneori sindromul nefrotic.