Boli respiratorii - Emfizemul pulmonar

Emfizemul pulmonar este o afectiune caracterizata prin distensia alveolelor, atrofia septurilor alveolare si cresterea continutului aerian pulmonar.

Exista mai multe forme clinice: Etiopatogenie
Boala apare mai frecvent dupa 50 de ani, de obicei la barbati, dupa afectiuni obstructive bronsice, care realizeaza obstacole īn circulatia aerului: bronsite cronice, astm bronsic, leziuni tuberculoase cronice, pneumoconioze. Factorul constitutional ar actiona prin slabirea congenitala al tesutului conjuctivo-elastic pulmonar. Factorii mentionati cresc continutul aerian pulmonar si duc la pierderea elsticitatii pulmonare, cu ruperea capilarelor pulmonare.

Anatomie patologica
Plamānii sunt destinsi, alveolele marite, cu pereti subtiri, ru-pāndu-se cu usurinta si formānd bule. Adesea exista o infectie bronsica. Cordul drept este marit.

Simptome
Debutul este insidios, cu tuse, la īnceput uscata, apoi cu expetoratie si dispnee de efort cu caracter expirator. dispneea de repaus apare numai īn stadiile avansate. Bronsitele repetate, care īn general apar iarna, constituie prima manifestare clinica. Se īnsotesc cu timpul, de dispnee si de respiratie suieratoare.

In perioada de stare, forta expiratorie este diminuata. īn stadiile severe, bolnavii nu reusesc sa stinga un chibrit aprins la oarecare distanta (5 cm). Aspectul bolnavului este adeseori caracteristic: fata palida, cu cianoza a buzelor si a pometilor, gātul scurt, jugularele turgescente si masele musculare cervicale reliefate.

La inspectie se constata ca toracele este globulos, īn forma de butoi (cu ambele diametre marite), coastele orizontalizate si expiratia mult prelungita. Inspiratia este scurta si expiratia prelunga, suieratoare. Explorarea functiilor respiratorii, arata o crestere a volumului rezidual, o scadere a debitului respirator maxim prin scadere V.E.M.S., īn principal, si a capacitatii vitale, īn secundar (disfunctie ventilatorie obstructiva).

Evolutie
Evolutia emfizemului pulmonar este lenta si progresiva, aparānd numeroase complicatii: bronsite cronice, dilatatii bronsice, pneumotorax spontan si īn final, insuficienta respiratorie si insuficienta cardiaca dreapta (cord pulmonar cronic).

Diagnostic
Se bazeaza pe debutul insidios, cu dispnee si episoade bronsitice periodice, pe aspectul toracelui fixat īn pozitie inspiratorie si pe examenul radiologie.

Tratament
Tratamentul consta īn calmarea durerii cu Algocalmin, Plegomazin si, exceptional, Mialgin sau opiacee (Morfina, Dilauden-atropina, Pantopon), calmarea tusei cu Codeina sau Dionina si tratamentul socului cānd apare (Pentetrazol, Nicetamid, Effortil, Cofeina); repaus la pat si repaus vocal. Cānd fenomenele asfixice sunt grave, se recurge la exuflatie decompresiva. īntotdeauna se trateaza boala de fond si complicatiile.