Boli respiratorii - Pneumonia pneumococica

Pneumonia pneumococica sau pneumonia franca lobara este o pneumopatie acuta, provocata de penumococ, care afecteaza un lob, debuteaza acut si are evolutie ciclica.

Etiopatogenie
Boala este provocata de pneumococ, care poate fi gasit frecvent la indivizi sanatosi, ca saprofit, īn cavitatea bucala si īn faringe. La bolnavi se gaseste la nivelul plamānului si īn sputa. Boala apare mai frecvent la barbati, īn special iarna. Cauzele favorizante sunt: frigul, umiditatea, alcoolismul, oboseaza fizica sau psihica, unele boli cronice ca insuficienta cardiaca, ciroza, diabetul zaharat. Se pare ca mucoasa cailor aeriene superioare, ar avea o imunitate naturala fata de pneumococ. Probabil ca unele infectii virotice ale cailor aeriene, micsoreaza aceasta rezistenta. De altfel, pneumonia este aproape totdeauna secundara unei gripe, corize, laringite etc. Anatomia patologica arata o localizare predilecta pentru lobii inferiori si plamānul drept.

Simptome
Boala apare la individ īn plina sanatate. īn zilele premergatoare exista adeseori o discreta infectie rinofaringiana, cu astenie si cefalee, sensibilitate la frig. Debutul este brutal, putānd fi bine precizat de bolnav, datorita frisonului unic, intens, generalizat, durānd 1/2 - 2 ore, junghiului toracic submamelonar sau posterior, datorat interesarii pleurei parietale si ascensiunii febrile bruste pāna la 40°. īn perioada de stare, care se instaleaza la cāteva ore dupa debut, fata devine vultuoasa, adica rosie, congestionata, mai intens pe partea bolnava, cu buze usor cianotice si vezicule de herpes īn jurul buzelor si uneori al narilor. Tusea este chinuitoare si uscata la īnceput, apoi cu expec-toratie rosie-ruginie, vāscoasa si aderenta. Apare dispneea (30 - 40 de respiratii/min.). examenul fizic pune īn evidenta, īncepānd din ziua a doua, un sindrom de condensare pulmonara (vibratii vocale exagerate, matitate, raluri crepitante si suflu tubar).

Temperatura se mentine "īn platou", īnsotita de transpiratii abundente, cu inapetenta si sete vie. Limba este alba, saburala, uscata si arsa īn formele grave; urinele sunt rare, reduse si īnchise la culoare. Examenul sāngelui evidentiaza hiperfibrinemie (6-7 g), leucocitoza cu polinucleoza si viteza de sedimentare mult accelerata.

Examenul citobac-teriologic al sputei pune īn evidenta pneumococul. Examenul radiologie confirma diagnosticul clinic, indicānd o opacitate cu topografie lobala sau segmentara, uneori triunghiulara, cu vārful īn hil.

Evolutie
Inaintea descoperirii antibioticelor, care au modificat aspectul clinic si evolutia, perioada de stare dura 7-9 zile, dupa care aparea criza, precedata de o agravare a starii generale, cu delir si crestere a temperaturii. Criza marca vindecarea bolnavului, se instala īn cāteva ore si cuprindea o criza termica (temperatura coborānd chiar sub 37°), sudorala (transpiratie abundenta), urinara (poliurie) si sanguina (revenire la normal a leucocitozei). De la introducerea antibioticelor, īnca din ziua a doua, temperatura revine la 37°, fara influentarea semnelor fizice si radiologice. Criza apare tot īn ziua a noua, dar este numai urinara. Dupa criza, semnele fizice mai dureaza cāteva zile, īn timp ce semnele radiologice pot persista mult timp.

Complicatii
Complicatiile pneumoniei pneumococice sunt reprezentate de: pleurezie serofibrinoasa, care poate aparea fie īn cursul evolutiei bolii (parapneumonica), fie dupa criza (metapneumonica); pleurezie purulenta, abces sau gangrena pulmonara; complicatii cardiovasculare (fibrilatie atriala, colaps, edem pulmonar, flebite); diverse (otite, meningite, peritonite, hepatite, nefrite, artrite). Complicatiile afecteaza īn special bolnavii vārstnici, debilitati sau cu boli preexistente.

Prognosticul īn general este bun, dar est influentat totusi de vārsta, teren, complicatii si virulenta germenului.

Diagnosticul este usor de pus īn formele tipice, dupa debutul brutal cu frison, junghi toracic si febra mare, sindromul de condensare si imaginea radiologica.

Examenul sputei permite, uneori, diagnosticul de tuberculoza pulmonara sau de neoplasm, īn pneumoniile care se repeta, mai ales īn acelasi segment pulmonar, trebuie sa se caute un neoplasm bronsic sau o supuratie pulmonara cronica.