Intoxicatia cu D.D.T.

Sinonime: Neocide, Dicophane, Clorofenaton, Trix, Lucex.

Proprietati fizice: pulbere cristalina, alba-cenusie, greu solubila în apa si usor solubila în solventi organici.

Identificare: prin spectroscopie sau reactii coloriometrice, din sange.

Fiziopatologie: prin formarea de carboxihemoglobina duce la anoxie tisulara. Se pare ca oxidul de carbon are si o actiune citotoxica directa, factorii agravanti ai intoxicatiei cu oxidul de carbon: anemiile, bolile cardio-respiratorii, varstele extreme, presiunea atmosferica scazuta.

Simptomatologie: se descriu doua stadii ale acestei intoxicatii: initial si comatos: stadiul initial - constrictie frontala, cefalee, oboseala, ameteli, apoi dispnee, vajaituri în urechi, vedere încetosata, palpitatii; se pierde capacitatea de a rationa, apare o intensa stare de oboseala, ceea ce îl împiedica pe intoxicat sa paraseasca singur mediul toxic, astfel intrand rapid în stadiul urmator: stadiul comatos - coma variaza de la coma vigila la coma profunda, este calma, adeseori cu semnul Babinski prezent bilateral sau unilateral. Starea de hîpotonie musculara si convulsiile sunt foarte frecvente. Coloratia rozata a tegumentelor care se descrie este relativ rara. Apar frecvent însa flictene, asemanatoare cu cele din arsuri, pe regiunile comprimate. S-au descris chiar gangrene uscate ale extremitatilor (ca în arterite) la subiectii care au stat mult în mediul toxic. Cianoza este frecventa. Pielea este umeda din cauza sudoratiei abundente. Respiratia este rapida, neregulata, cu încarcare bronsica; în forme grave apare respiratie Cheyne-Stokes. Edemul pulmonar acut apare si el ca o complicatie relativ frecventa. Insuficienta circulatorie acuta este frecventa în cazul neinstituirii rapide a tratamentului. Prin tulburarea centrilor termoreglarii apare si hipertermia.
Modificarile de laborator ce se ivesc nu au importanta practica imediata, fiind nespecifice si intoxicatul nelasandu-ne timp de interventie pana dupa obtinerea rezultatelor.
Uneori, este necesar un diagnostic diferential si trebuie avute în vedere: coma traumatica, comele neurologice, comele toxice endogene (diabetica, uremica), comele toxice exogene (mai ales barbiturica, alcoolica, morfinica, clorpromazinica, cu tranchilizante).

Tratament: antidotul este oxigenul în concentratie de 100% (grabeste descompunerea carboxihemoglobinei si eliminarea gazului toxic pe cale respiratorie).
- Scoaterea victimei din mediul toxic.
- Asigurarea permeabilitatii cailor respiratorii.
- Respiratia artificiala, la nevoie.
- Combaterea insuficientei circulatorii acute, la nevoie.
- Tratamentul edemului pulmonar acut, la nevoie.
- Combaterea edemului cerebral (glucoza hipertona, Manitol).
- Antibioterapie de protectie.
- Tonicardiace, cand apare insuficienta cardiaca congestiva.
- Oxigenoterapia hiperbara (oxigen la presiune de 2 atmosfere), în camere special construite, atunci cand este posibil, se considera astazi ca tratamentul cel mai eficace.

Inapoi la intoxicatii