Printeaza articolul

Deprinderile nou-nascutului

Deprinderile nou-nascutului Asa cum toate teoriile de viata, principii si obiceiuri se schimba sau chiar dispar odata cu sosirea in familie a nou nascutului, tot asa isi fac acum aparitia unele noi, gandite sau aparute in prim plan in mod inconstient. Care sunt micile obiceiuri pe care si le formeaza copilasul in acest ambient familial, ce trebuie sa faca parintii din clipa in care constata ca viata lor nu va mai fi aceeasi, care sunt cele mai indicate persoane sa intervina in acest climat? Nimeni nu ne pregateste practic pentru toate aceste noutati. Singura solutie, daca nu ne-am informat inainte, este sa ne adaptam. Si sa ne cunoastem, mai presus de orice, copilasul. Cum vom face aceasta?

Deprinderile nou nascutului
Intr-un mod aproape incredibil, se pare ca micutul abia sosit pe lume are propriul sau univers. Formandu-se inca din viata intrauterina, acest mic univers al sau cuprinde sunete si senzatii care se apropie foarte mult de lumea din afara, de viata extrauterina. Astfel, copilul este deja obisnuit cu anumite sunete, distinge voci si le recunoate pe cele familiare, inca din primele ore de viata. Si atunci - spun medicii - de ce sa izolam un copil mic atunci cand doarme? Nu este necesar sa il lasam absolut singur, nici in liniste deplina, intrucat el este obisnuit, mai mult decat am crede, cu sunetele vietii. Deprinderea aceasta a lui cu zgomote din cele mai felurite este foarte benefica pentru dezvoltarea sa si drept urmare nu ar trebui sa il privam de ele.

De exemplu, cand plange fratiorul sau cand spargem o vaza, nu trebuie sa ne panicam. Copilul nu este deloc speriat, ci dimpotriva. Este extrem de interesat de ceea ce se intampla, el fiind atras in special de sunete puternice. Astfel, ii putem explica simplu: "Cred ca fratele tau mai mare plange de foame" sau "Am spart o vaza, cred ca nu mai este buna acum". Cu toate ca nu intelege tot ce ii spuneti, copilul dumneavoastra va fi reconfortat de tonul cu care o spuneti, de cat de frumos si linistit stiti sa redati explicatia sunetului si astfel el va sti ca se afla in continuare in siguranta.

Putem concluziona astfel ca parintii se pot adresa copilului inca de la nastere, in cuvinte simple si linistitoare. Specialistii merg pana la a spune chiar ca unii copii nou nascuti pot intelege si chiar isi vor aminti pentru multa vreme ce s-a intamplat in primele zile de viata, chiar si in primele ore. Incredibil, am spune, dar se pare ca asa este.

Participarea la evenimentele zilei
Fara a-l obosi prea mult, un parinte trebuie sa-si implice copilasul in viata familiei, lasandu-l sa faca parte din ea. De exemplu, cand suntem la masa, putem pune copilasul intr-un port-bebe sau intr-un cosulet special, lansandu-l in apropierea noastra, astfel incat sa ne poata distinge si auzi. Nu-l vom lua in brate la primul scancet si nici legana daca nu este nevoie. Vom vorbi cu el calm, il vom intreba (chiar daca el nu poate raspunde) ce il necajeste si ne vom continua masa. Medicii spun ca orice suferinta vorbita devine umana. Tot ce este discutat, deschis si sincer, da un sens suferintei copilului. In schimb, tot ce nu este vorbit si transformat in vorbe devine ceva ciudat si nu se integreaza relatiei pe care copilasul o are cu familia lui.

De ce sa il leganam?
Evident, mama nu mai are aceeasi libertate pe care o avea inainte si uneori nici tatal nu este prin preajma pentru a alina copilul. Cu toate acestea, reconfortarea copilului atunci cand plange este esentiala. Dupa cum am spus mai sus, nu este necesar sa il luam in brate la primul scancet, dar daca totusi plansul continua, va trebuie sa vedem ce supara copilul. Fie ca ii vorbim, fie ca verificam daca nu este ud, fie ca il leganam sau il alaptam, toate acestea trebuie sa aiba loc cu multa tandrete si dragoste, rabdare si intelegere. Se pare ca in unele cazuri un simplu leganat sau punere la san sunt suficiente. Medicii spun ca leganatul constituie un prilej bun pentru linistire si odihna si isi are explicatia in preexistenta din viata intrauterina, atunci cand copilasul era purtat in pantecele matern incoace si incolo, intr-o leganare continua. De aici insa pana la a depinde de leganat este un simplu pas si trebuie sa fim atenti sa nu consideram purtarea pe brate si leganatul pe picioare drept singurul mod de linistire.

Ce sa evitam?
Cum am spus la inceput, este foarte important sa ne cunoastem copilul. Sa invatam, inca de la inceput, ce il supara, ce ii place si ce nu suporta si atunci vom actiona in consecinta. Rabdarea si dragostea sunt si ele esentiale. Sa evitam totusi sa plecam urechea la binevoitori, sa aplicam in viata reala, fara o reala aprofundare, ceea ce citim in carti, sa intelegem ca fiecare copil este unic si sa ii respectam micile obiceiuri pe care, spre surpinderea noastra, si le formeaza inca imediat dupa nastere.

Sursa foto: http://www.flickr.com/photos/97103921@N00/1203107026/

Adaugat in: Oct 20, 2011 | Autor: Anca-Mariela Truta | Vizite: 1327