Printeaza articolul

Cu ochii pe bebelus

Cu ochii pe bebelus Venirea pe lume a unui copil constituie prilej de bucurie, imense satisfactii, o fericire care pur si simplu umple casa parintilor, dar si prilej cu care tatal si mama vor simti direct o mare responsabilitate care va apasa de acum inainte pe umerii lor. Aceasta responsabilitate, spun specialistii, nu trebuie sa-si piarda insa din farmecul ei firesc, iar grijile si angoasele care este natural sa apara pe parcurs nu trebuie sa se transforme peste noapte in obsesii sau adevarate "tragedii".

Pentru ca nou nascutul sa se simta bine in casa in care tocmai a sosit, este necesar sa i se ofere un climat sanatos, linistit si ferit de orice pericole. Temperatura camerei sa fie constanta, aerul zilnic improspatat, aparatul de ventilatie cat mai departe, mobilierul in culori calde, iar orice obiect care poate fi atins, agatat sau care poate fi dus la gura si inghitit, indepartat. Dincolo de aceste conditii de securitate, parintii se vor asigura ca in casa domneste un ambient placut, calm, linistit, fara a fi insa foarte tacut.

Zgomotele zilei, ale noptii, ale vietii in general trebuie sa faca parte in mod natural din viata copilasului, urmarindu-se prin aceasta obisnuirea lui cu viata in general, cu toata gama de sunete care o caracterizeaza. Se vor evita vizitele prea zgomotoase, certurile si orice discutie pe ton ridicat. Pe langa asigurarea unui climat calm si linistit, se impune sa tinem seama de o suita de reguli nescrise care tin mai degraba de bunul simt si de codul bunelor maniere decat orice argument medical.

Vom incerca sa il consideram pe micul suflet venit pe lume drept exact ceea ce este, ii vom respecta nevoile si ii vom anticipa dorintele. De aici insa pana la a cadea in capcana obsesiilor este foarte putin. Pentru aceasta, va trebui sa tinem cont de urmatoarele:

Copilul nu este un bibelou. Nu il vom lua in brate ca pe o cupa de cristal. Il vom legana, ii vom vorbi firesc, nu-l vom certa pentru nimic in lume si vom incerca sa ne comportam cu el cat se poate de natural. Cat este inca in primele zile de viata, il vom imbraca conform recomandarilor medicului, dar in general se aplica regula imbracarii cu o hainuta in plus fata de un adult. In cazul in care observam ca micutului ii este cald, il vom imbraca mai subtire. Nu-l vom sufoca cu haine inutile, chiar daca ni se pare ca este mai frig decat de obicei. Sistemul imunitar al copilului trebuie sa lupte.

Nu vom trezi micutul noaptea pentru simplul fapt ca trebuie sa manance. Acest bebelus isi va regla incetul cu incetul programul de somn si de masa iar mama va trebui sa se adapteze acestui orar. Aceasta adaptare dureaza cateva zile, nu este motiv de ingrijorare si de aceea trebuie tratat ca atare.

Copilul nu are nevoie sa doarma in pat cu mama lui. Chiar daca alapteaza, mama isi va culca pruncul in patut separat, de preferat in aceeasi camera. Nici din prea multa dragoste, nici din teama ca nu se va trezi cand va plange copilul, mama nu va lua micutul langa ea in pat. Nu este confortabil pentru mama si nici benefic pentru nou nascut. Acesta trebuie sa aiba inca de mic propriul sau spatiu.

Aportul tatalui este esential. Nu numai la treburile gospodaresti, pe care mama nu pridideste sa le termine, dar si in ceea ce priveste copilasul tatal nu se va sustrage de la aceste responsabilitati. Plimbatul prin camera sau chiar prin parc, imbaierea copilului, participarea la diversele ritualuri de imbracare, plimbare, comunicare, sunt foarte importante atat pentru mama, cat si pentru copil.

Nu se intampla nimic daca bunica il va lua in brate! Este absolut normal ca aceasta sa vrea sa stea cu nepotelul si de aceea este bine sa mai respiram din cand in cand linistite atunci cand aceasta doreste sa-si petreaca cateva ceasuri cu micutul. Este firesc sa ne ingrijoram - daca-l tine bine, daca stie cand sa ii dea ceai, daca vorbeste prea tare, daca ne chinuie cu sintagme "pe vremea mea..." - insa cu toate acestea bunica are rolul ei in viata copilului si trebuie sa o tratam ca atare.

"A stranutat!" Nu trebuie sa ne ingrijoram cand observam ca micutul stranuta sau sughita mai des. Se intampla deseori ca nou nascutul sa aiba aceste manifestari cu o frecventa cu care nu suntem obisnuiti. Putem consulta medicul pediatru, dar sa nu ne repezim imediat la cutia cu medicamente. Copilul nu are nevoie de asa ceva.

Asadar de cele mai multe ori trebuie sa ne amintim ca nou nascutul este un suflet care are nevoi, dorinte pe care trebuie sa le anticipam. In niciun caz insa nu le vom exagera importanta, vom incerca sa judecam cat se poate de obiectiv fiecare situatie, sa ne pastram calmul si seninatatea, astfel incat sa ne putem bucura de toate placerile maternitatii.

Sursa foto: http://www.flickr.com/photos/jon_ovington/3241401254/

Adaugat in: Jul 29, 2011 | Autor: Anca-Mariela Truta | Vizite: 1738